Pierderea umanitatii

Undeva in apropiere de Izvor (Bucuresti) se afla monumentul holocaustului. Fara a mai intra in detaliile istorice pe care le putem afla in numeroare publicatii, acest moment este aparte fata de toate celelalte monumente din Bucuresti. El ofera mai mult decat o experienta vizuala, totul este fizic. Se intra int-un fel de demi-sol construit din metal in care te simti prins si epuizat. Caldura este aproape insuportabila pe timpul verii. Monumentul te impresioneaza din toate punctele de vedere. Am incercat sa il redau imagistic. Am ales umbrele proiectate pe peretii si pe podeaua monumentului deoarece acestea vorbesc despre istorie. Amintirea este ca o umbra. Trebuie sa nu uitam.

Despre oameni fara oameni

Am incercat acum cativa ani sa reprezint conditia umana fara a arata un om in cadru. M-am gandit ce este reprezentativ si distinct pentru fiecare familie in parte. Desi la bloc cutiile postale sunt uniforme, la casa insa, lucrurile stau altfel. Exista prin tot Bucurestiul zone de case, atat in centru cat si pe la periferie. Am descoperit ca in functie de posibilitatile materiale ale familiei sunt "decorate" si cutiile postale. Ele vorbesc despre oamenii care locuiesc acolo. Vizionare placuta.

Un ultim spectacol

Au trecut opt ani de la ultima mea postare pe acest blog iar aceasta este o revenire. Desigur, nu am murit si acesta nu este ultimul meu spectacol. Am devenit intre timp fotograf profesionist cu studii in domeniu si am simtit ca m-am departat de ceea ce imi aduce bucurie. Doresc o intoarcere la origini. Va invit sa vedeti pregatirea spectacolului Noi Origini. Coregraful, Bogdan Nicula a murit iar acesta a fost ultima lui creatie. Am fost acolo sa suprind emotii, momente, multa munca si dedicatie.

Bogdan Nicula a fost o mare pierdere, atat pentru prieteni si familie cat si pentru baletul din Romania. Am speranta ca pe viitor se vor ridica mai multi tineri coregrafi si talentati. Acest spectacol a avut loc acum doi ani.